Pe trupul tău să se topească focul,
Din foc să curgă lacrimi când suspini.
În carnea ta, sfințească îngeri locul,
Să înflorim, să fim de noi preaplini.
Din foc să curgă lacrimi când suspini.
În carnea ta, sfințească îngeri locul,
Să înflorim, să fim de noi preaplini.
Cărarea ta să-ți fie pe spinarea
Pe care fluturi s-au iubit cu flori.
Din noi, în veci să nu avem scăparea,
Să te primesc, să mă înalți, să zbori!
Privirea noastră să se-ngemăneze
Cu-a sfinților ce-n taină se iubesc,
Dorința de-a ne fi să ne trădeze
Atunci când ochii noștri se-ntâlnesc.
Să nu fugim când poate doar iubirea
E singurul verdict de asumat,
Nici dacă ne-ncolțește despărțirea
Și cerul ne devine-nnourat.
Așa, azi, domnul meu din depărtare,
Un gând de tine iar m-a încercat.
Adresa ta n-o am, dar o scrisoare,
Ți-am scris-o-n versu-acesta nepătat.
© Luminița Amarie
