Lumina m-a văzut

Oameni buni, eu am văzut lumina
acea lumină
ce pălește doar pe chipul
altei lumini
Oameni buni, eu cunosc
culoarea nevăzutului
mi s-a ascuns în palme
în pori
în credință
în împărtășnia mea
cu ploile cerului


Ființe, eu am atins aripa
îngerului
meu
Îngerul meu mi-a dăruit
o clipă de infinit
eu am furat vântul
și l-am ascuns în păr
în ochi
în piept
simt cum se zbate și
plânge
vântul plânge cu lumină!


Dragul meu, eu am cules
lacrima ta și
m-am adăpostit
la umbra luminii
ei


Văd mame sfâșiate
Văd copii alungați din leagănul
copilăriei
Văd atât de multe
mătănii bătute
la poarta altarului
în care demoni
luptă cu lumina!


Nu vă mințiți că
lumina e acolo
unde strălucirea ei taie razele
soarelui
ca un brici într-o
amiază de Iulie


Nu! Lumina e în întuneric
în lacrimi
în palmele muncite
în singurul "te iubesc" tremurat
în apă e lumina!
Lumina e în ochii noului
născut
în palmele bătrânilor
în munții sufletului
fiecărui om
Acolo este lumina!


Oameni buni, eu am văzut
lumina!
Acum ea mă poartă
prin lume
nelume
viață și
moarte.

Lumina m-a văzut
sunt vie acum!


© Luminița Amarie

Libera cădere   Închipuit destin    O singură ființă, un singur Dumnezeu    Rămâne visul    Regăsirea despărțirii   Tumultul sufletesc   Ultimul ecou    Plecarea din noi     Doina dorului     Zbor frânt