Știi, e rece pe-afară,
Prin orașul pustiu
Se rog îngeri să moară.
Se așterne târziu
Și în aer tresaltă
Un fior cenușiu
[Trenul meu e în haltă]
Mă întreb: să rămân
În odaia mea goală
Unde moartea-mi amân
Prin poeme de smoală ...
Sau să plec, să nu știu
Până unde mă duce
Cerul meu siniliu,
Trenul meu ca o cruce.
Iată-mă, iar îți scriu,
Dar tu ești prea departe;
Neștiind de ești viu,
Te îngrop într-o carte.
© Luminita Amarie
Alte poeme
