Primăvara luminii îndrăgostite

Tai fiori din aer
vântul
îți șoptește la ureche
poeme de dragoste nescrise
îți înfloresc pe
piept
Minunea se petrece în
fața ochilor mei
când Dumnezeu mi te
dăruiește în
boboc de iasomie
zvâcnet
freamăt
tremur
Înmugurești din lumina
florilor
te înalți și-ți găsești
drum
pe rotunjimea
umerilor
pe gura genunchilor
pe sângele buzelor
pe marmura coapselor
pe ceara sânilor
în adâncul ființei
pe tăișul sufletului
meu tremurând
la atingeri
Îți sunt
o crisalidă
în palme
Răscolești în inima
mea eternitatea
Aburul pământului
îl aduni și mă îmbraci
Primăvara ne înflorește
trupurile târzii
și arzânde
de dor
goi în ochii lunii
plini de tumult
plini de Dumnezeu

Mă respiri


© Luminita Amarie

Alte poeme