Vin zile în care voi vrea să-ți apar
Din ceaiul ce-ți fierbe și-ți cântă Ishtar.
Când ne vom privi, ca două povești,
În care sunt albă, în care albești,
Prin mugurii firavi ce vor încolți
Și cântul și vântul ne vor amorți.
Prin patul cu cedru și iz de pustiu,
Voi fi fără vlagă;tu nu vei fi viu.
Când umbrele noastre și-or prinde prin păr
Doar lacrimi de rouă și floare de măr,
Iar noi ne vom vinde pe-un nod de trifoi,
Zburând prin lumină ca îngerii goi.
Cămara mea plină-i de foi și de ceai,
S-a dus Februar și tu tot nu mă ai ...
© Luminița Amarie Citeste si alte poeme
