Și tot de-am fi, dar suntem?

Făcuți de-am fi

din
scorburi
de copaci
pline cu miere
și mâinile noastre de-ar fi
iederă
tălpile noastre de filigran
și ochii noștri
pânze
de păianjen
chipurile noastre
asemenea licuriciului
ghemuit în pumnul
unui prunc nou-născut
ah, cuvintele noastre
de-ar fi aripi
ale libelulelor imperiale
ce tronează lizierele pădurilor
vii din
sufletul
satului meu natal
de-am fi doar aer
praf
polen
jar și apoi
cenușă
diamante sau cărbuni
nimic
dar nimic nu ne dă dreptul
să ne însușim pământul sau cerul
decât dacă
iubim
Dar iubim?

© Luminița Amarie