Doamne, am descoperit, acum am descoperit Doamne că sunt cel mai mare,cel mai puternic, solar
și roditor grăunte,
cel mai colosal fir de nisip;
am aflat acum, în clipa aceasta,
că sunt centrul pământului
din palmele
omului pe care îl respir;
am aflat, Doamne, că în cetatea îngerilor există un ac de lumină care îmi poartă numele,
îmi poartă de grijă
și mă așteaptă acasă;
am descoperit acum, Doamne,
am descoperit că eu,
eu cu inima mea de borangic țesut de libelule și furnici,
am aflat că eu sunt pata de pământ roditoare
și mama pruncilor orfelini
și femeia bărbatului trist și nedormit,
eu sunt mărul discordiei
dintre sclavii și boierii unui târg în care se vând amintiri și cuvinte de dragoste
într-o limbă a nălucilor cu busuioc la tâmple.
am descoperit Doamne că eu sunt pâinea care așteaptă la masă omul singur
și gura lui de vin din lumina
butucilor,
din viile ținuturilor pustiite,
din cerul rugilor mele;
am descoperit acum Doamne, și sunt fericită,
am descoperit că numele meu a fost rostit de Tine la Facerea Lumii,
că sunt undeva în
bătătura unui drum care duce la
îngerul meu mic și alb și blond și trist,
am descoperit, Doamne, că mă iubești
și sunt ca un steag alb fluturat
de bătaia inimii
unui pescar îndrăgostit;
am descoperit Doamne că un om
mă visează în noaptea lui
și de aceea nu mai vreau să închid ochii vreodată,
ca eu să-i rămân
și el să fie
f e r i c i t
am descoperit acum,
Doamne, că în sufletul meu
dorm caii albi și încolțește iarba,
și
m-am găsit în mine .
© Luminița Amarie
