Nimeni să ne vadă

Cerul tău să fie altul decât al meu
Mâinile tale să fie altele decât
Acestea care acum tremură hârtia
Rouă pe piatra rece



Aceeași iarbă crească pe răzoare
Lumina sfinxuri cadă pe gutui
Să ne-nfioare muta sărbătoare
De-a fi aceiași, toți ai nimănui

Trupul tău să recunoască alt trup
Întregindu-i dorința lumească
Somnul să te găsească departe, departe
Bucuria mea, bucuria pietrelor

Același cântec inima să-ți cânte
Scânteia-n ochii tăi să-aducă vânt
Blândețea ta asmută lupi pe munte
Doar eu să te mai caut pe pământ

Zilele tale altele să fie decât zilele mele
Atingerea noastră mereu împrăștiată
Pe bolta nisipului altor ființe
Singuri și seci, fântâni pe timp de război

Aceeași rugă dorul tău să ceară
Întunecimii raza mea ca scut
Durerea lumii piară, piară, piară
Să mă aduci în tine din trecut

Pașii tăi altora drumul să le fie
Carnea ta adăpostul altei ființe
Mângâierea ta dăruită să fie trecerii
Masa, pâinea ta, ora ta, nicicând ale mele să fie

Pământul să ne aibe, fi-ne viața
Precum pedeapsa noastră, giulgiu sfânt
Să-ți fiu lumina-n care doarme ceața
O cruce albă, ploaia ta, cuvânt

Doi rătăciți prin lumea neumblată
Să pleci, să strig, ecoul meu să fii
Noi unul - împreună niciodată
Cum ceara ce-a căzut pe năsălii

Și de departe-n casa noastră goală
În ochii lumii goală ea mereu
Să-mi dormi tăcut ca pruncul crud în poală
Iar eu să te iubesc cu Dumnezeu.




©Luminiţa Amarie