După atâta căutare, după atâtea nopți pline de
nevrozismul și extazul singurătății, nopți pline de un fel de egoism în
a-mi FI doar mie, după atâtea cărți citite, după atâtea răspunsuri, după
atâtea întrebări, după atâtea trăiri, îndrăgostiri și pasiuni, după
atâtea cuvinte, după atâtea căutări cu gândul că voi găsi piesa lipsă a existenței noastre fără a fi nevoit să fii mereu un doi pentru a fi unul, după atâta zbucium rămâne totuși o enigmă, rămâne iubirea.
Iubirea, acest singur fel în care fiecare ființă omenească plină de întrebări își găsește liniștea chiar și fără răspunsuri, iubirea este singura care te poate face să înțelegi că există Dumnezeu și că îl poți trăi, îl poți avea cu tine la masă, îl poți vedea în ochii celui iubit, în pruncii tăi, în lumina fiecăror dimineți și stelele fiecărei nopți, căci toate sunt acolo și atunci când nu se văd, doar să le simți...
Iubirea te cutremură, iubirea te distruge și tot iubirea te adună.
Am întâlnit himere în oameni, umbre cărora le bătea inima, am întâlnit atât de mult război într-un suflet și totuși atât de multă pace și dragoste, am întâlnit ura și iubirea care amestecate creau ceva dumnezeiesc, dincolo de noi am întâlnit misterul.
Ne credem invincibili, ne aruncăm în mlaștini care strălucesc la lumina soarelui, adunăm în noi dureri, bucurii, împliniri, vise, deznădejdi dar ne trezim singuri, mereu singuri.
De-am iubi...
Sunt astăzi într-un loc din care nu-mi amintesc să fi plecat vreodată, au trecut prin mine cumpene și întâmplări care mi-au îmbrăcat sufletul în culori din care mi-am făcut un fel de zid sufletesc.
Am căutat și eu iubirea, am căutat-o în oameni și am găsit-o în mine.
Am găsit-o în mine și am vrut să o arăt oamenilor dar oamenii nu caută iubirea, oamenii caută stabilitatea zilei de azi și a celei de mâine, oamenii sunt speriați de lumină și se adăpostesc la umbra îndoielii, fricii, deznădejdii.
Am căutat și eu iubirea, azi nu o mai caut, știu că există doar că trebuie să o primim, să ne deschidem, să ne lăsăm să fim.
Este o scrisoare despre iubire, da, o scrisoare iubirii.
- Dacă mă auzi, iubire, dacă mă auzi, vino și sălășluiește în inima oamenilor singuri, vino și sălășluiește în palmele pruncilor, vino și așază-te la masa oamenilor săraci, vino și împarte-te cu noi.
© Luminița Amarie
