Despărțirilor

A venit clipa despărțirii

nu mi-ar fi greu să plec
dealtfel nu mi-e greu
ci pur și simplu
dor
tu rămâi mereu cu o parte din amintiri
eu mereu o să am mâinile reci

uneori privim în urmă

eu în urma ta
tu în urma mea

a venit momentul acesta ca un flagrant delict al iubirii noastre
tu mă surprinzi plecând
eu te surprind primindu-mi tristețea
precum o dovadă că
îți aparțin

amândoi ne surprindem iubindu-ne cum n-am fi îndrăznit să ne iubim
decât în această fugă a destinului
împotriva noastră

nu am știut niciodată cum
să mă comport
în ajunul despărțirilor
de aceea iată-mă privind la fereastra
ta neantul în care
știu că te scufunzi cu mine
dar niciodată nu recunoști asta

am văzut pe chipul tău un gând bun și blând
atât de blând încât aș fi putut decide să rămân

dar când sună turla chemărilor
când bate clopotul unui sfârșit
e bine să te-nchini în taina ta
și să pleci.

© Luminița Amarie