Când eram mică tata mă ducea pe umeri la bunici
Acum că am crescut tata nu mai are unde să mă ducă
dar i-au înflorit pe umeri florile
curajul
unui erou stă în frica lui de elogii (acesta este tatăl meu!)
Este cred o scară către cer plecarea unora dintre noi
Nu, azi nu sunt singură
noaptea trecută am visat din nou
și căprioarele au venit la noi
în sat
Ard lumânări în palmele mamei mele
eu scriu ca și când din nimicul meu ar crește aripi...
© Luminița Amarie
