Tu ești însă atât de luminos și astăzi
Da, vom face un punct asupra iubirii noastre
Sună patetic, știu
Dar iată-ne aici
Mâinile mele în mâinile tale
Am ajuns la capăt
Nu am fost cei mai mari
Nu am fost cei mai bogați
Nu am clădit cea mai înaltă casă
Nu am mâncat cele mai scumpe bucate
Nu am avut nimic din tot ceea ce
au avut ceilalți
Apoi...
Povestea noastră de dragoste...
Oh, ea nu a fost cea mai frumoasă poveste
Ochii hulpavi ai celorlalți
Nu au înțeles niciodată de ce te-am iertat
De ce te iubeam
Eu nu am cerut înțelegerea lor
Nu, eu niciodată nu am vrut nimic de la nimeni
Răbdarea ta
Poemele mele
Tăcerile tale
Liniștea mea
Plecările tale
Mereu ne-am iertat
Mereu te-am așteptat acasă
La început am vrut lumină
Doar tu m-ai învățat
Întunericul cenușii
Tot ți-am dat
Tot mi-ai luat
Ah, povestea noastră...
Desigur, nu a fost una dintre cele mai frumoase
Trădările tale
Iertările mele
Trădările noastre
Despărțirile stinghere și nereușite
Mereu te așteptam la masa mea
Mereu veneai la masa noastră
De multe ori au fost și lacrimi
Și blesteme
Dar niciodată regrete
Târziu
Târziu am înțeles că doar eu îți contam
Restul au fost chibrituri aprinse din joacă
Erai tu băiatul cu chibriturile
Dar... doar eu aveam lumina
Dragul meu
Povestea noastră
Desigur, nu a fost cea mai frumoasă poveste
Dar rămâne cea mai simplă și cea mai cutremurătoare
Iubire.
© Luminița Amarie