O pauză pentru totdeauna
Se-apropia trecutul
Ochii luptau cu întunericul chemărilor
Făceau dragoste pentru ultima oară
Cu teamă să nu moară doi
Unindu-se
Cerându-și iertare
Amintirile se așezau într-o ordine sufletească
Pregătite pentru albume ce aveau să rămână prăfuite
A privit-o în tăcere
Pe chipul sidefiu de ani se reflectau lacrimi
Ridurile erau singura dovadă că a fost fericită
Că l-a așteptat mereu
Purta un nimb de bunătate
O coroană de flori de câmp
Era atât de goală
Transparentă
El o privea cu inima cât un infern în flăcări
Cu trupul bătrân mântuit de mâinile ei
De gura ei
Îi uniseră tot
Îi despărțiseră tot
Da, știu, am mai scris despre ei...
Nu-mi amintesc dacă aveau vreun nume
Erau o poveste pentru eternitate
El nu-i cumpărase flori niciodată
Ea nu îmbrăcase nimic decât pentru el
Ea îl iubea
El îi închina tot
El i-a ascultat o viață liniștea
Ea a fost doar pentru el.
Din clipa aceea aveau să nu se mai despartă vreodată.
Erau un "noi" în viitor.
© Luminița Amarie
