Stare XVIII

Mi se par oamenii
păianjeni galbeni sorbind apa din aerul fiebinte
Căldura îi scoate
la ochiul prefăcut al ferestrelor condiționate
Vara aburul cafelei este
deteriorat de necunoscuți
Singura mea bucurie rămâne
poemul pe care
încă nu l-am scris
Adunături de inimi cu ochi
perverși privesc
femeile trucate îmbibate în
mâlul nopților
cu gust de vodcă și tutun


Eu și o masă
- forma unei vieți -


Despre mine pot spune că
Am lipsit de acasă o singură noapte
dimineața
tata mă aștepta cu ochii cât
două sfere înveninate de lacrimile
îngerilor nebotezați
flăcări avea în vene
mama era atât de albă
încât
am confundat-o cu o evanghelie
din Săptămâna Patimilor
înmărmurită de durere
cu pântecele zgâriat pe dinăuntru
de fluturi și pedepse
de a ne avea
cu pâine și apă pe masă


Iar eu sfidându-i chinul de a mă avea
lipsisem o noapte


o singură noapte de acasă.


Nu-mi tutuiesc părinții.



© Luminița Amarie