Iubitule, vreau să-ți spun că mi-e bineȘtiu, nu mi-ai spus să-ți scriu
Nu mi-ai cerut nimic
Dar iată se face iarăși seara privindu-mă într-un ciob de fereastră
Mi-am adus aminte că nu sunt singură
Că pot oricànd să-ți vorbesc
Să-ți scriu despre întorsăturile drumurilor mele
Care mereu încep drepte și sfârșesc prin a mă rătăci
Sunt bine, visele mele s-au realizat rând pe rând
Însă e că nu mai știu dacă acele vise erau ale mele
Sau ale acelora din jurul meu
Care mereu au roit în jurul păcii
Care mi-a fost sădită din întâmplarea
De a mă naște vie
Astăzi am rădăcini adânci
Sunt bine însă, totuși, eu sunt bine
Am plantat inimi de copaci
Am clădit o casă
am săpat în curte o fântână
De lemn
(căci n-aș suporta singurătatea)
Am pus cruci de piatră doar mormintelor
În fiecare zi merg la ele și mă gândesc
La noi de deasupra cimitirului
Am scris multe poeme
Cărțile mele vin singure
ele își aleg poemele, titlurile, clipa
Da, drept îți spun că sunt bine
Uneori zâmbesc și realizez că am ochii plini de lacrimi
Doar așa mai simt că trăiesc
Deseori mă mint privind oamenii
Îmi imaginez că mă îndrăgostesc
Că mă transform într-o simplă poveste
În miezul căreia suntem unul
Ghemuiți în simplitatea iubirii
Că voi avea o grădină în care pruncii
Vor alerga iar eu îi voi privi de la fereastră
Pe tine însă nu te văd
Tu ești mereu plecat
mereu te iert și te aștept
Apoi... să revin la astăzi
Sunt bine, sunt singură ca-ntotdeauna
Cămara mea e mică și eu mereu fericită
În micimea existenței mele
Care de fapt e colosală
Știu poveștile
Orașelor prin care ajung
Mereu le las ca amintire un poem
Gările care mă așteaptă
Lumea este aceeași peste tot
Călătoriile mele nesfârșite
Dorul și mâhnirea care mă cuprind uneori
Pe neașteptate
În plină fericire
Îmi împart clipele cu ființe
care nu au pe nimeni
Se deschid sufletele în fața mea
Precum paginile unei cărți
răsfoite de vânt
Uneori înainte, alteori înapoi
Ascult
tac și plâng în mine
Sunt bine, să nu-ți faci griji
Voi continua să scriu
Întristându-mă că nu te văd
De la fereastră
Dar asta poate
Din simplul fapt că și tu
În aceeași clipă
Mă privești de pe pragul ușii de lemn
Sunt bine, uneori mi-e greu,
Dar nu renunț, și zilnic din piept înalț un zmeu.
