Nu m-am gândit prea mult cum să-mi înscenez ieșirea din... scenă
Aș fi îmbrăcat mai mult ca sigur un frumos veșmânt
Poate nemaiîntâlnită ar fi fost plecarea mea
Azi dimineață omul pe care îl... port mi-a dat un semn de lemn
Nu știu de ce mi-am imaginat că aș fi oarbă
Și m-am întrebat cum se pot sinucide orbii
La capătul lumii unde mă aflu acum este un fel de paradis
(un paradis de plastic)
Doar marea rămâne frumoasă, ucigător de frumoasă
Mi-e teamă de apă tocmai pentru că frumusețea ucide
Recunosc că mi-e frică de duioșia cu care m-ar putea îmbrățișa
Nu vreau să renunț încă la lumea desăvârșită a deșertăciunilor
Dincolo de cărțile poștale surprinse în fotografii se ascunde
Tristețea din care m-am născut și de care nu m-aș lepăda vreodată
Aripile cresc din carne vie și se văd numai când totul se încheie
Iremediabil totul se sfârșește.
Toate acestea mi le spun privind un pescăruș și un castel de nisip
Ce este deci fericirea?
Semnul de lemn.
Aș fi îmbrăcat mai mult ca sigur un frumos veșmânt
Poate nemaiîntâlnită ar fi fost plecarea mea
Azi dimineață omul pe care îl... port mi-a dat un semn de lemn
Nu știu de ce mi-am imaginat că aș fi oarbă
Și m-am întrebat cum se pot sinucide orbii
La capătul lumii unde mă aflu acum este un fel de paradis
(un paradis de plastic)
Doar marea rămâne frumoasă, ucigător de frumoasă
Mi-e teamă de apă tocmai pentru că frumusețea ucide
Recunosc că mi-e frică de duioșia cu care m-ar putea îmbrățișa
Nu vreau să renunț încă la lumea desăvârșită a deșertăciunilor
Dincolo de cărțile poștale surprinse în fotografii se ascunde
Tristețea din care m-am născut și de care nu m-aș lepăda vreodată
Aripile cresc din carne vie și se văd numai când totul se încheie
Iremediabil totul se sfârșește.
Toate acestea mi le spun privind un pescăruș și un castel de nisip
Ce este deci fericirea?
Semnul de lemn.
© Luminița Amarie
