Imagine

aproape apus

nu înțeleg de ce toți pleacă din această catapeteasmă de lumină sângerie
e bine
încerc să mă liniștesc
îmi iau cu grijă
planurile pentru mâine
le așez în ordine
pe o parte a crucii
scot toate listele din buzunare
împrăștii hainele pe care le-am împăturit azi dimineață
de singurătate
cobor cum fac de obicei
în mine
că doar mereu sunt altundeva
altcineva
ca și cum ar fi prima oară
continui să te aștept ca pe o
ultimă strigare
cu sălbăticie
pregătesc locul tău
venirea ta
nici un fel de liniște nu își găsește
loc în sângele meu
când totul este perfect alb
aproape ca o fereastră deschisă
la o casă fără lacăte
atunci îmi amintesc
că nu am amintiri fericită
așadar
la ce bun să mai vii
ai dreptate
fericirea ne-ar plictisi
mai bine să rămâi acolo
să am și eu motive
să visez.

                                      © Luminița Amarie