Identica tristețe

Nu e nimic aici, degeaba m-am întors.
Orice ființă-i goală,
Pe frunte pietre poartă,
Au ochii adânciți, cenușă albă într-un lăcaș pustiu.
Le este adăpostul, un lagăr al uitării,
Pâinea caldă a împietrit.
Mormane de flori zac pe margini de morminte,
Se cumpără clipe goale cu ani plini de singurătate.
Prin pădurile crude aleargă himere,
Sunt sufletele celor care n-au răzbit drumul milei.
Nu e nimic aici, nimicul este peste tot.
Plâng îngerii, plâng mieii, plâng îngerii, plâng mieii-
Plâng și mă mir,
Mirându-mă, mă plâng.





© Luminița Amarie