Perpetuum lumină

Perpetuum

lumina apelor din crini


Sufletul lui coroană de un verde imperial
pe o zăpadă albă răsăriteană mireasă
din cobalt odihnindu-se
Lacrimile îngeri mici
pitiți șiraguri
împrejurul crucilor de lemn
doina dealurilor
Mâinile aluat abur sărbătoare marmură împletită
rugăciune
lăstari ai trandafirilor sălbatici
spini fragezi corole de mirt
Gura o comoară de fiori
respirul eterna tăcere de minuni
făcătoare
Pieptul lui adăpost singurătății din umbrele patimilor
Cărămidă de aur viu sângerând a toamnă firavă
Pasul lui deasupra frunzelor petale aripi din trupul copacului om
cuib
fereastră
vitralii
cioburi
sfântă fericire fântână în stup ceară clocolitoare
Zâmbetul târziu făuritor de liniști
inimilor dezrădăcinate este
prunt
adună apele
crește din frig


Pe marginea acestei lumi răsare soarele dintr-un mormânt de om.




© Luminița Amarie