Cercul de foc

Eram singuri și ne încălzeam mâinile
În aburul inimilor noastre 
Singuri eram și ne eram unul altuia rană 
Ochii mei plângeau lacrimile tale 
Buzele tale rosteau cuvintele mele 
Drumul meu urma pașii tăi 
Icoana ta îmi împlinea rugăciunile 
Eram ultimii și purtam coroane de rouă 
Pruncii noștri aveau sânge de munte 
Regatul nostru nu avea lacăte 
Ferestrele noastre revărsau 
Lumina noapte și zi 
Eram singuri și trupurile noastre
Erau precum aerul din cercurile de foc

 Soarele
 Luna
 Pământul 

Lucrurile noastre nu aveau un nume
Hrana noastră nu era prea bogată
Dar ceea ce ne lega nimeni nu mai putea 
Să dezlege 
Existam prin noi fără să știm legile lumii 
Eram singuri în singurătatea noastră 
Și ne eram îndeajuns




©Luminița Amarie