Singuri eram și ne eram unul altuia rană
Ochii mei plângeau lacrimile tale
Buzele tale rosteau cuvintele mele
Drumul meu urma pașii tăi
Icoana ta îmi împlinea rugăciunile
Eram ultimii și purtam coroane de rouă
Pruncii noștri aveau sânge de munte
Regatul nostru nu avea lacăte
Ferestrele noastre revărsau
Lumina noapte și zi
Eram singuri și trupurile noastre
Erau precum aerul din cercurile de foc
Soarele
Luna
Pământul
Lucrurile noastre nu aveau un nume
Hrana noastră nu era prea bogată
Dar ceea ce ne lega nimeni nu mai putea
Să dezlege
Existam prin noi fără să știm legile lumii
Eram singuri în singurătatea noastră
Și ne eram îndeajuns
©Luminița Amarie
