Niciodată fi-vor ele împlinite
Căci sunt prea simple
Iată ce frumos acest anotimp
Cade peste sufletul meu
Își scutură roua pe
Această mătase de aur
Care îmi învăluie inima
Îngerii sunt ființe care visează
visele mele sărace
Când se trezesc e iarnă
Tremură și lacrimile lor
Pe pielea noastră stele devin
Eu visul cuiva am fost
Oare m-am împlinit?
©Luminița Amarie
