Curate de singurătate
Mi-am zdrobit inima
Am privit-o cum se făcea
Una cu pământul
Îmi reveneau în minte
Jurămintele făcute cu lacrimi
Crucilor pe care le îmbrățișam
Invocând blestemul cuvântului niciodată
Dar nu, nimic nu m-a putut opri
Mi-am călcat inima în picioare
Și-n ea, cu o durere mai mare
Decât atunci când nimeni n-o rănise
M-am întors ca să mă regăsesc
Să mângâi rănile pe care eu,
Eu le-am adâncit
Și inima m-a primit înapoi
Călcându-și pe răni.
©Luminița Amarie
Jurămintele făcute cu lacrimi
Crucilor pe care le îmbrățișam
Invocând blestemul cuvântului niciodată
Dar nu, nimic nu m-a putut opri
Mi-am călcat inima în picioare
Și-n ea, cu o durere mai mare
Decât atunci când nimeni n-o rănise
M-am întors ca să mă regăsesc
Să mângâi rănile pe care eu,
Eu le-am adâncit
Și inima m-a primit înapoi Călcându-și pe răni.
©Luminița Amarie
