Că în veci n-ai să-ți afli scăparea
Când confunzi ani întregi cu trăirea.
Că iubirea se-nfige în tine
Când în palme ții suflul durerii,
Cât de rău ți-ar fi fost, tot ți-e bine,
Când un suflet ți-înseamnă imperii.
Că pe străzi merg cu tine icoane
Iar in față iubirea sporește,
Încrezându-te-n gesturi umane,
Din anost poți să-ți faci o poveste.
Și în clipa eternă rămasă,
Mă mai am doar pe mine, pierdută,
Sfinți și îngeri m-așteaptă la masă;
Viața mea nu e-n van, nici trecută.
© Luminița Amarie
Alte poeme semnate de Luminita Amarie
