Eu am fost

-Firavă făptură răsari ca un
surâs și mori în tine-
îmi spune glasul cel cu care
lupt
lupt
lupt
noaptea s-a rupt de mine și aud din nou clopotul
chemărilor spre azi
azi este un fel de haină de care te atașezi
o haină uzată și tristă care a luat forma umerilor tăi
o haină în care dormi
care te îmbracă
și dezbracă
o haină care s-a modelat după gesturile tale
care te poartă și nu-ți cere nimic
decât să o păstrezi
există în mine mai multe ființe
trăiesc în mine mai multe suflete
unele cu care lupt
altele care luptă cu mine
atât de mult mi-e dor de mine încât nu mai știu pe cine să cred
care din mine sunt eu
în cine să mă caut
sunt singură
goală de mine
(de tine niciodată)
aud dintr-un ungher cum îngerul meu numără
capitolele vieții mele
- viața mea este viața întâmplărilor mele
viața mea este un număr par
nu știu de ce
dar viața mea este un număr
și o oglindă
de aceea ori de câte ori
mă privesc în oglindă nu știu în ochii cui să mă găsesc
nu mă mai caut de demult
dar glasul
mă cheamă
glasul
mă inundă și mă sperie
țipă și văd cum din acest țipăt
al glasului
din mine cresc aripi
uneori tace glasul
și când tace asist la propriile mele
funeralii
nu-mi văd moartea
mi-e teamă de ea
nu-mi văd moartea dar știu că
eu sunt cea care a murit
privesc în jurul meu și văd oamenii triști
sunt parcă mai triști și mai palizi decât cum erau
când eu îi priveam în ochi
sau poate că nu
poate că doar
privirea mea
îi vedea pe oameni mai fericiți
îi voia pe oameni mai fericiți
- Triste făpturi oamenii lumilor din mine-
asist la propriile mele funeralii
și aș plânge parcă și eu
aș plânge că am plecat și am
lăsat oamenii triști singuri
singuri și cu amintiri
aș striga la mine
m-aș certa și m-aș obliga să mă întorc
să fiu lângă ei
dar ei nu mă pot vedea
oamenii nu mă pot vedea
eu exist doar în
acest număr par precum o întâmplare care nu se împarte cu nimic
și în abisul oglinzilor negre
- tace glasul
luați-mi îngerul și aveți grijă de el
eu am fost
doar voi nu m-ați văzut.





© Luminița Amarie