Stare de duminică

Priviri tăcute ca niște fapte blânde
Un ajutor născând tandrețe
Rugăciuni cu un
gust searbăd al iluziilor
Plantate în noroi
Amintiri cât un început de drum
Dorințe aruncându-ne în mlaștina statutului de nimicuri
Un singur fir de ață
Fără noduri
Lin
Faguri pietre lumină
Emoții înfrunzind în suflet o pădure mistuită
De candoarea gustului sărutului
Înfiorat
Lacrimi înghițite
Surghiun
Crivățul unei nopți de vară în singurătate
Oamenii
Părtași la spectacolul ratat al îmblânzirii sălbăticiei pure
Vise impozitate apoi aruncate
la un gunoi din care
se înalță o iarbă roșie
O nesfârșită câmpie pe care aleargă
Suflete de prunci
Bătăi de inimă
Strigăte crude și de nestăvilit

Am învățat zborul doar pentru că
Știam să cad perfect.


© Luminița Amarie