Zbor alb

Cripte albe
descind în pământ
El stă așteptându-i
șoapta
Din gura șarpelui fluturi
violet
precum țesutul viu din baldachinul înveninat
cu suspine
Se ridică și totodată
cad
pe criptele albe care
deschid pământul
Ea nu-i șoptește
dezlegarea
El nu mai știe unde
să aprindă
lumânarea
Fluturii liliachii înfloresc criptele

Doar unul alb se înalță
Se înalță...

© Luminița Amarie