Dragul meu, cade cortina
Ultima cortină
Nimeni nu ne mai poate lua din celălalt
Totul se pregătește pentru noi
Privește culoarea ploii
Ascultă liniștea casei noastre
Doar tu ai știut să mă înveți
Pașii către adevărata
fericire
Acum că totul este perfect
Acum că privirile noastre
Unite emană lumină
Îmblânzesc întunericul
Acum că muzica ne înfioară trupurile
Transportându-ne în lumea
Din care niciodată
Nu vom mai vrea scăpare
Acum totul se poate încheia
Acum totul poate chiar să înceapă
Știu cât te-am așteptat
Câte lumânări au ars
Câte odăi au rămas bântuite
Câte victorii fără alb
Câte atingeri fără ecou
Câte drumuri cu destinații ratate
Câte nopți fără întunericul
aburului viu
În care iată, astăzi, la lumina zilei
Ne îmbrăcăm
Totul devine de o arșită neagră
Toate clipele fără noi se risipesc
O poartă de deschide
Nu-mi pasă ce mă așteaptă
Precum niciodată nu m-am întrebat,,de ce"
Totul se întâmplă
Firesc de parcă sufletul își găsește locul
Își ia liniștea
O formă caldă
Călătorie de semne pe ape
Zbateri pe uscat
Toate adunate astăzi
Își iau
bunul rămas
care nu mai e timpuriu
E doar absolut.
Un absolut vremelnic
Un absolut posomorât
Un absolut trist
Neîndoielnic desăvârșit.
Dragostea mea, aici se încheie
Zbuciumul nostru cel născător de zboruri
E vremea să ne fim aripi
E bine acum.
Ultima cortină
Nimeni nu ne mai poate lua din celălalt
Totul se pregătește pentru noi
Privește culoarea ploii
Ascultă liniștea casei noastre
Doar tu ai știut să mă înveți
Pașii către adevărata
fericire
Acum că totul este perfect
Acum că privirile noastre
Unite emană lumină
Îmblânzesc întunericul
Acum că muzica ne înfioară trupurile
Transportându-ne în lumea
Din care niciodată
Nu vom mai vrea scăpare
Acum totul se poate încheia
Acum totul poate chiar să înceapă
Știu cât te-am așteptat
Câte lumânări au ars
Câte odăi au rămas bântuite
Câte victorii fără alb
Câte atingeri fără ecou
Câte drumuri cu destinații ratate
Câte nopți fără întunericul
aburului viu
În care iată, astăzi, la lumina zilei
Ne îmbrăcăm
Totul devine de o arșită neagră
Toate clipele fără noi se risipesc
O poartă de deschide
Nu-mi pasă ce mă așteaptă
Precum niciodată nu m-am întrebat,,de ce"
Totul se întâmplă
Firesc de parcă sufletul își găsește locul
Își ia liniștea
O formă caldă
Călătorie de semne pe ape
Zbateri pe uscat
Toate adunate astăzi
Își iau
bunul rămas
care nu mai e timpuriu
E doar absolut.
Un absolut vremelnic
Un absolut posomorât
Un absolut trist
Neîndoielnic desăvârșit.
Dragostea mea, aici se încheie
Zbuciumul nostru cel născător de zboruri
E vremea să ne fim aripi
E bine acum.
© Luminița Amarie
