Stare XXXVIII

Uite că se întâmplă și cu mine
Eu care știu în adâncul meu că nimeni nu-mi poate curma liniștea
Eu care am trecut prin durerile cărnii și ale sufletului
Eu care simt că sunt dar nu mă regăsesc niciodată în același loc
Mi-e frică. Mi-e frică și frig. Mi-e moarte și nimic. Mi-e dureroasă singurătatea pentru care am renunțat mereu la tot.
Și atunci când mă doare, atunci când durerea fricii care mușcă din mine mă copleșește singura mea salvare
E scrisul, dar la nimic nu folosesc nici cuvintele uneori
Căci iată, și noi, cei care purtăm în noi culori,
pietre, flori ,noroi, nimic, tot
Și noi avem nevoie de o îmbrățișare
Să ni se spună "nu te teme, în noaptea asta voi stinge eu lumina, în noapte asta te țin în brațe eu, nu doar singurătatea".


© Luminița Amarie