și cine să decidă când eu am obosit
să tot culeg bucăți de carne
fără suflet
să le aliniez
să le stropesc cu vin eventual să le crească aripi
din vina mea desigur căci din ochii mei tâșnesc rădăcini
de lumină și un fel de sânge
prin care se plimbă sufletele pruncilor
morți nebotezați
iată o definiție albă a tristeții
privirea mea care ar putea ucide cu blândețea ei
cade pe oamenii singuri
se așază mereu cu singurătatea la masă
și uneori vă spun, uneori înflorește
spinii crucilor care odată erau de lemn
ajută șoimii să înghită prada aerului rece
apoi coboară în mine
veți striga și vă veți mira
veți ocărî
mulți oameni au făcut asta dar niciunul
niciunul nu a înțeles că eu nu văd
decât ce simt
iar viața nu este pentru mine
decât ceea ce îmi imaginez.
să le aliniez
să le stropesc cu vin eventual să le crească aripi
din vina mea desigur căci din ochii mei tâșnesc rădăcini
de lumină și un fel de sânge
prin care se plimbă sufletele pruncilor
morți nebotezați
iată o definiție albă a tristeții
privirea mea care ar putea ucide cu blândețea ei
cade pe oamenii singuri
se așază mereu cu singurătatea la masă
și uneori vă spun, uneori înflorește
spinii crucilor care odată erau de lemn
ajută șoimii să înghită prada aerului rece
apoi coboară în mine
veți striga și vă veți mira
veți ocărî
mulți oameni au făcut asta dar niciunul
niciunul nu a înțeles că eu nu văd
decât ce simt
iar viața nu este pentru mine
decât ceea ce îmi imaginez.
© Luminița Amarie
