A fost odată

Era toamnă 
era târziu, dimineața
mergeai cu mine la
Gaudeamus
eram fericită că vii
aveam emoții dar nu vroiam să-ți spun
tu știai
știai și mă iubeai pentru ariciul acela
pentru toate pietrele pe care
le adunam și ți le puneam
pe birou amestecate cu pixuri și bilețele
pentru toate scoicile ce aveai să mi le dăruiești
pentru toate dopurile de la colecția
noastră de
vinuri ieftine
mă iubeai pentru că nu trebuia să-mi spui că mă iubești
și așa era dar...
mă iubeai pentru că o iubeam pe Dasy
și vroiam să mă lași să o plimb dar
îți era frică să nu mă lovesc
pentru că adoram copiii
că voiam să-ți gătesc și că mâncam
din farfuria ta mereu
mă iubeai pentru că-ți scriam poeme și zâmbeam sălbatic
mă iubeai că adoram cafeaua făcută de tine
dealtfel era cea mai bună
mă iubeai că ți-am spus atunci că nu am școală
și te enervam când eram tristă
chiar dacă atunci mă iubeai
și mai mult
mă iubeai când cumpăram toate tâmpeniile
și îți spuneam că vreau să mă duci la Tismana
mă iubeai când ne-am rătăcit prin satele uitate
în căutarea Podului lui Dumnezeu
mă iubeai când îți spuneam că vreau să stăm în casă
și te rugam să-mi cânți la nai
apoi spre seară să mergem la lac
mă iubeai dimineața și mă priveai
cum dorm (târziu am văzut fotografiile)
mă iubeai când îmi scriam poemele
mereu pe fugă
pe unde nimeream
și nu vroiai
să le mai scriu pe telefon
mă iubeai și vroiam să mă iubești
dar nu mi-ai spus asta niciodată.


© Luminița Amarie