Crematoriu

trebuiau să stea
suprapuși
inimile lor se descompuneau ușor
la fiecare privire în sus
știau că sfârșitul nu poate veni
decât de sus în jos
împingându-le trupurile în huma
cleioasă și transparentă
prin care vedeam
capete și mâini de un alb
ca o înfrigurare de toamnă
fără roade
pesemne că moartea curăță
de noi oasele
magistral amestecate
le prezintă pământului
dar acesta nu le primește
decât cenușa.



© Luminița Amarie