marele nimic s-a deghizat în noi
nu mai e timp
nu mai e nimeni pe-aici
la ce bun așteptarea
privește cum curge apa din inima mea
gheață am adunat cu palmele
cărbuni a devenit ființa din mine
care iată cum se dizolvă azi sub privirile tale
Ah! privirile tale... de-ar fi fost absente erai și tu un mister
la ce bun
azi se stinge
istoria
plouă peste noi
ne ninge
degeaba fulgeră
nu poți minți un copil
dar născându-l îl pierzi
de nu m-aș fi mințit mă nășteam în zadar
zarurile sunt astăzi cioburi ratate
ce soarelui nu mai pot fi oglindă
povara e că știm.
© Luminița Amarie
