Clipa noastră

Acesta este poemul nostru din clipa noastră
care va rămâne din noi după noi
eu l-am scris tu mi l-ai dictat
privirea este o viață continuă
este iubire păcat
este păcat și liană care crește dinafară înăuntru
dar doar așa se întâmplă sensul
trebuie să se treacă prin păcat
e ca un drum pietros început cu picioarele albe ajungi la capăt cu ele sângerând
apoi te așezi și te odihnești în tine liber curat să privești privirea ta în ea
cum doarme cum plânge cum tresare
aș fi vrut să scriu și despre atingere
dar cuvintele nu m-au vrut căci au simțit prea mult și cuvintele nu mereu pot spune

rămâne fericirea acestei iubiri de pământ nepământeană

Este o vreme a deșertăciunilor apoi una a patimilor apoi cea din urmă a liniștii

privind

poem scris de privirea ta în mine
care iată cum se prelungește dincolo de pietre 



© Luminița Amarie