Izvoare mici din pietre răsăreau diamante
Oh, ochii mei târzii vedeau colinele copilăriei...!
Orizontul sângeriu se revărsa
Peste umerii acestei lumi
Te-am visat, dragostea mea
Erai singur și mâinile tale albe
Împlineau o aură pământului
Din nimic ridicai scântei
Pruncul tău îl purtam
Creaturile sălbatice îți
găseau urmele
Lame de argint viu tăiau lianele
Crescute pe trupul meu neatins în anii
Absențelor tale
Nu te căutam
Mergeam spre tine cu luna în pântec
Ah, și eram frumoasă! Frumoasa unui somn adânc eram
O cobră care doarme.
©Luminița Amarie
