Pe fața curată,
Pe fața nevăzută a pământului,
Plouă cu floare de crini,
Ninge cu măceșe,
Bate un vânt împrăștiind praf de aur
Pe gurile pruncilor.
Sfinții poartă în palme vălul alb al facerii,
Lacrimi noi din tăcerea arborilor,
Tămâioară pe umerii săracilor.
Înfloresc merii târziului,
Singurătatea - cremene în mijlocul zăpezilor.
Cresc rodii din lutul împânzit de aripile îngerilor,
Și femeia deschide cu mâinile miruite de aburul făpturilor mute,
Vintrele pământului.
Undeva, în lumea ce nu se arată,
Din vis se naște lumina.
©Luminița Amarie
painting:Dorina Costras
