Verde din lumina lunii

Iată-mă, sunt aici!
Sunt ultimul tău strigăt-
M-au așezat pe aceleași pagini cu regretele,
Doar că eu nu le port,
De aceea le tac.
În preajma mea locuiește frica,
Doar că eu o privesc în ochi și îi zâmbesc.
Iată-mă, dragostea mea!
Moartea mea, iată-mă!
Prin inima mea trec drumuri care duc
La apă.
Prin ochii mei crește iarba cerbilor-
Sunt în lumina pământului, dar
Nimeni nu mă privește în ochi.
Am auzit cuvinte care nu există,
Am văzut priviri care nu-și au ochii,
Am trăit viețile tuturor celor singuri.
Iată-mă, aici sunt și te strig-
Strig, mă zvârcolesc, mă ridic din mine,
Tot în mine cad.
Pesemne că exist și de aceea nimeni
Nu-mi mai poate prelungi privirea,
Iată-mă, sunt aici. Tu treci prin mine,
Ca și cum de atâta fericire
Doar abisul te-ar mai putea salva.

Cazi. Să-mi spui ce culoare au ochii întunericului.





©Luminița Amarie