Liniștii din potopul care va veni
Febra și apa m-au făcut să-mi simt trupul ușor
Aerul nu se poate înjumătăți
Acum simt că e prea mult și nu pot
Nu mai pot să-l primesc
Luați și voi luați și respirați aerul acesta
Care pentru mine începe să fie prea mult
Subit mi s-a făcut dor de singurătate
Pesemne că doar boala ne face mai lucizi
Și eu nu sunt lucidă nu sunt decât speriată
Că nu voi mai respira niciodată îndeajuns
Parfumul teilor
***
Ah, tu, tu icoană a viselor mele
Cât despre tine nu am teamă
Vor veni zile lungi în care am să cred că m-ai uitat
Apoi alte zile în care eu însămi mă voi uita
Însă dacă vreodată ne vom reîntâlni
La răscrucea aerului dintre noi
Ne vom îmbrățișa ca și când niciodată
Nici unul din noi n-ar fi purtat o altă cruce
***
A venit noaptea și nu ai fost aici
A venit noaptea și m-a cuprins iar eu
Nu am știu cine este
Am crezut că ești tu și m-am dăruit întunericului
A venit noaptea și nimeni nu mi-a fost vreodată
Mai aproape decât întunecimea ei
Încât acum n-o mai văd decât pe ea
***
Am să plec o vreme
Totul este pregătit
Nu știu unde dar
Am să plec o vreme
Voi întâlni alte lumi
Voi mângâia alte ruine
Poate că mă voi găsi
Până atunci
Mă ascund în mine
***
Desprinde-mi valul de pe umeri
Înlătură ceața acestui giulgi
Îngenunchează acolo unde cade lumina
Ne vom cununa fiecare cu singurătatea celuilalt
©Luminiţa Amarie
