ne nășteam noi
tata cu mâinile lui de pământ
rupea sârma dintre vămi
iar în noi creștea o iubire de nestăvilit
fără hotare împrejurul casei părintești
pentru ca noi să
creștem în copacii lui de sânge
să fim Fericiții Tatălui
triștii lui fericiți.
©Luminita Amarie
