Răspunsul e iubirea

Cât de aproape poate fi o depărtare?
Ce diastem împac-un fulger stins în mare?


Care-i măsura care ne definește-amorul?
Cu care elixir asceții seacă și-asmută dorul?


Cât tumult poate duce un pumn plâns de pământ?
Cu cine să-mpart taina ce doarme în mormânt?


Care este comoara ce orbii poartă-n ochii

Cu care-ar îmbrăca nemărginirea-n rochii?

Care să fie sfântul, un om bătrân senil,
Sau poate tu,  cel care iubești ca un copil?


Câtă însemnătate se-ascunde într-o noapte
În care scrii iubirea pe-un trup încins de șoapte?


Dar într-o oră tristă, o oră-a despărțirii,
Câți oameni pierd regatul, țărâmul nemuririi?!


Câți oameni știu azi taina, dar câți nu au știut
C-au scris nemărginrea sculptând un chip în lut?


Dar câte lacrimi ninse sunt într-un bob de rouă,
Când plânge Dumnezeu mereu cu apă nouă?


Or câte nu vom ști, crezând c-am împlinit,
Tot ceea ce visam dar făr' a fi iubit?


© Luminita Amarie