.gif)
Convoaiele de sfinți ne vin în cale,
Doar gândul meu prin trupul tău pășește.
Prin cripte, îngeri luptă crunt cu demoni ,
Pământu-și cere seva-n agonie ,
Necunoscut îmi ești, prin mine scormoni
Dureri ce numai Dumnezeu le știe .
Neputincioasă sunt, mă doare ora
Din care mă tot scurg precum nisipul.
Regretul c-am murit îmi frânge prora;
Degeaba m-am luptat. În van mi-e timpul!
Fiorii se amestecă haotic,
Cu vina de a fi trăit abisul.
Eu te-am avut și te-am iubit despotic,
Din tine doar am zămislit și visul.
Un giulgiu de fiori mă înfășoară,
De când te-ai dus, sfidez cu silă timpul.
Din seva cui m-am scurs eu prima oară?
Cu ce himere azi să-ți mângâi chipul?
Nu ura ne e azi ca o scăpare,
Nici împroșcând cu pietre și noroaie.
Oare trăiesc? Sau poate mi se pare...
De tine-s goală ... dar dansez prin ploaie.
© Luminița Amarie
