apa,
Când soarele picură
dorințe pe Sfinxul
trupurilor noastre
împietrite de atâta
despărțire.
Știu lumina lunii,
umbrită
de strălucirea ochilor tăi.
Știu -
Când inorogi se roagă să
moară,
Când carnea ta se îmbracă
în atingerea mâinilor
mele.
Știu clipa când ai decis
să-mi dai viață. (știind că așa vei muri)
Știu ritmul pașilor tăi,
pe marmura rece a sufletului
meu.
Știu nalba ce-ți înfășoară
mâinile când vrei
să ne desparți. (nu vom seca niciodată)
Știu jurământul ce l-ai făcut
cu timpul,
cu cerul,
cu mormântul,
cu apa,
cu tine.
Știu frica ta, și-ți știu
fiecare năduf. (iubești ca un prunc)
Știu cuvintele tale
pe de rost. (începi mereu cu sfârșitul unui gând)
Știu gustul tău
și fiecare mișcare
urmată de sfâșieri ale timpului. (care luptă cu tine)
Știu dorințele tale,
luptele tale.
(am conturat eu
fiecare
suflet iubit de tine)
Știu drumul gândurilor tale,
precum
un râu își știe
albia,
bătăile inimii tale. (în pieptul meu)
Știu frânturile de viață pe
care le dăruiești
cu o simplă mângâiere.
(în căușul palmelor porți seva vie)
Știu toate
drumurile tale. (niciodată nu privești înapoi)
Știu rugăciunea ta la vreme de
păcat și
pactul tău cu Dumnezeu.
Știu tot, dragostea mea pustie ...
Dar Doamne, cât n-aș da să știu
unde ești!
©Luminita Amarie
Photo: Anka Zhuravleva
