Gând nomad

Dar acești oameni
care suferă, aceste emisfere care-și poartă crucea cu o demnitate de piatră,
Oare lor
nu le e greu fără iubire,
pâine caldă
și apă?
Oare lor cine le spune niște
cuvinte
aburite, din care
să-și facă liniște
trupurile lor
aspre?
Mâinile tuciurii, cine
le sărută lor mâinile,
că doar ei
poate dețin acel fel de
libertate
asumată.
Cine iubește acești
înfrigurați, care au ca
prieteni drumurile,
tutunul,
vodka și Cărțile?
Acești îngeri negri
pe dinafară, dar care cunosc
zădărnicia vieții,
acești părăsiți de
oameni dar atât de
plini de Dumnezeu,
lor cine le toarnă apă în
pahare și le
spune "noapte bună"?

Acești prieteni
ai lui Dumnezeu,
invidiați de timp,
averi și
realitate;
lor cine le spune oare,
"am eu grijă de tine"?




©Luminița Amarie