Se
apropie noaptea, aceeași noapte, același vis, aceeași divagare
în
neant, în întuneric, în secundele pe care le păstrez doar în mine, acele
secunde în care te-am avut cu întreaga mea ființă, acele secunde de
care îmi este teamă să îmi amintesc, acele momente pline de noi pe care
din egoism nu vreau să mi le dăruiesc, vreau să-ți păstrez amintirea
vie, virgină, neatinsă nici măcar de sufletul meu atât de gol, atât de
dornic de tine, atât de înserat...
Cu cine să mă lupt, în ce oglinzi să mă privesc, ce să-mi mai iert?
Că ești tu "motivul vieții mele", că doar la tine mă întorc în fiecare
anotimp al sufletului meu, că numai cu tine mai știu să-mi definesc
rostul fiecărei rugi, fiecărei ispite, fiecărei greșeli, fiecărei
nebunii?
Însă niciodată obsesie, niciodată colivie, niciodată regret.
Știu că fiecare noapte va fi la fel, știu că fiecare dimineață va fi pustie, de aceea iar îți scriu.
Vreau nopțile de când nu îmi mai ești, să ți le dăruiesc pe toate, să
fii tu timpul meu, să fii tu apusul și răsăritul clipelor mele atât de
târzii, atât de frumoase și pure, căci tot ce crește-n mine e curat!
Îți e curat ție, culoarea mea amară...te alint și-acum, acum când ochii
mi se împăienjenesc, când îmi simt trupul greu și mâinile obosite - când
fiecare drum mi se pare o cărare către hău ... atât de multă lipsă
ne-nconjoară, atât de mult abis zvâcnește-n noi, atât de multe nopți
mi-au mai rămas.
Te rog, ia-mi toate nopțile, nu mai vreau să
port poveri atât de negre, atât de nesfârșite, atât de nimicitoare.
Ia-mi nopțile și anii, ia-mi fiecare răsărit, fiecare curcubeu, fiecare
primăvară, ia-mi tot și-n schimb mai dă-mi o ploaie de vară cu noi, o
iarnă a noastră, un poem.
Dragostea mea, noi suntem unul, doar
aceste scrisori, peste timp, peste noi, peste nopți, doar aceste
scrisori vor mai rămâne ca dovadă că nu ne-am pierdut niciodată, că noi
trăim prin noi, prin fiecare gând, fiecare jurământ, fiecare cădere,
fiecare îndrăgostit.
E noapte iar, închei scrisoarea mea și mă
dăruiesc nopții, doar așa mai pot ajunge la tine, doar așa te mai pot
atinge, doar așa mai știu că îți voi scrie iar și iar, doar ție, fior al
nopții mele.
Mereu uniți, mereu un Dumnezeu.
Eu, ție.
© Luminița Amarie
Citește și:
Scrisoare albă I; Scrisoare albă II; Scrisoare albă III; Scrisoare albă V; Scrisoare albă VI; Scrisoare albă VII; Scrisoare albă VIII; Scrisoare albă IX; Scrisoare albă X; Scrisoare albă XI; Scrisoare albă XII; Scrisoare albă XIII; Scrisoare albă XIV; Scrisoare albă XV; Scrisoare albă XVI; Scrisoare albă XVII.
Alte poeme
