Te-aștept aici, îngândurare tristă,
Mi-e dor de chipul tău ca de-un final.
Privesc la geamul meu ca o precistă,
Cum ploaia cade-n cioburi de cristal.
De-atât de multă iarnă-mi este frică,
Mi-e trupul blând dar tare-nfrigurat.
În jurul meu tăcerile ridică
Un zid ce-i cu durere-ncoronat.
Mi-a înflorit și pâinea de pe masă,
Pereții vii sunt plini de amintiri,
În casa mea tristețea-și are casă,
Doar poza ta mi-e lampa din priviri.
Mai trece rar poștașul să-mi aducă
Scrisori trimise ca un vechi făgaș.
M-am liniștit, nu am vreun gând de ducă,
Tu ești aici, în mine-ți ai lăcaș.
Un scaun am, doar el mi-e sărbătoarea,
Cu el vorbesc, cu el pun vieți la rând,
Și poate el mi-ar ține lumânarea
Când lumii de apoi am să mă vând.
Am dimineți, am clipe fără tine,
Și clopotul ce-mi bate e târziu,
De-atâta răstignit te scurgi prin vine,
Prin felul meu de-a fi, tăcut, pustiu ...
Zâmbesc și eu, mai rar, dar mi se-ntâmplă.
Ai mei doar mă-ngrijesc, știu suporta,
Durerile ce mi se zbat în tâmplă,
Ridicol, cum mă știu a comporta.
Te-aștept aici, te-aștept ca pe-o scăpare,
Cu trupul meu brodat de ani târzii,
O cruce mi-am făcut din așteptare,
La geamul meu mi-au înflorit făclii...
Privesc la geamul meu ca o precistă,
Cum ploaia cade-n cioburi de cristal.
De-atât de multă iarnă-mi este frică,
Mi-e trupul blând dar tare-nfrigurat.
În jurul meu tăcerile ridică
Un zid ce-i cu durere-ncoronat.
Mi-a înflorit și pâinea de pe masă,
Pereții vii sunt plini de amintiri,
În casa mea tristețea-și are casă,
Doar poza ta mi-e lampa din priviri.
Mai trece rar poștașul să-mi aducă
Scrisori trimise ca un vechi făgaș.
M-am liniștit, nu am vreun gând de ducă,
Tu ești aici, în mine-ți ai lăcaș.
Un scaun am, doar el mi-e sărbătoarea,
Cu el vorbesc, cu el pun vieți la rând,
Și poate el mi-ar ține lumânarea
Când lumii de apoi am să mă vând.
Am dimineți, am clipe fără tine,
Și clopotul ce-mi bate e târziu,
De-atâta răstignit te scurgi prin vine,
Prin felul meu de-a fi, tăcut, pustiu ...
Zâmbesc și eu, mai rar, dar mi se-ntâmplă.
Ai mei doar mă-ngrijesc, știu suporta,
Durerile ce mi se zbat în tâmplă,
Ridicol, cum mă știu a comporta.
Te-aștept aici, te-aștept ca pe-o scăpare,
Cu trupul meu brodat de ani târzii,
O cruce mi-am făcut din așteptare,
La geamul meu mi-au înflorit făclii...
