Am o durere de cap îngrozitoare. Cred că, de câte ori simt această durere, aș vrea să mor, sau cine știe, poate că am murit.
"Femeile sunt predispuse la migrene" - da, îmi ajunge ca diagnostic și tratament, și apoi, sunt predispusă de când mă știu la durere, da, le știu pe de rost durerile...
Cea mai groaznică e cea care mă rog în fiecare dimineață să nu mă cuprindă.
Este un sentiment teribil dar Dumnezeu mi-e bun prieten și mă ascultă deseori, apoi, când simte El că merit o purificare, mă trăsnește.
Și așa mor.
Sunt în metrou, știu pe de rost și suburbiile marilor orașe, văzând că de 7 ani le tot petrec, merg acasă și ca de obicei, chiar dacă mor de durere eu scriu.
Azi a fost altă zi care m-a durut (nu doar capul).
Mi-am cumpărat cărți, am întâlnit un om frumos dar mi s-a încolțit iar în inimă grăuntele îndoielii și mi-am spus că nu sunt demnă de scris, că nimănui nu i se va face pielea de găină citind un rând al meu, că niciodată dragostea, iubirea, durerea și minunarea mea în fața vieții nu vor trezi în inima nimănui bucuria care o trezesc în mine cărțile pe care le citesc și pe care știu că le voi citi într-o zi.
Biblioteca e sanctuarul meu, de fapt nu, nu doar biblioteca ci și librăria căci de acolo le pot cumpăra și purta cu mine.
Dacă înainte să mor aș avea dreptul să iau ceva cu mine, eu mi-aș lua cărțile.
Și te iubesc, sigur că te iubesc.
Și rămâi tu, sigur că rămâi tu, singura mea zi frumoasă, singura carte pe care aș lua-o cu mine.
Sigur că ești TU.
Eu, azi, într -o zi bolnavă.
Scrisoare albă I; Scrisoare albă II; Scrisoare albă III; Scrisoare albă IV; Scrisoare albă V; Scrisoare albă VI; Scrisoare albă VII; Scrisoare albă VIII; Scrisoare albă IX; Scrisoare albă X; Scrisoare albă XI; Scrisoare albă XII; Scrisoare albă XIII; Scrisoare albă XIV; Scrisoare albă XVI; Scrisoare albă XVII; Scrisoare albă XVIII Scrisoare albă XIX; Scrisoare albă XX
