Cum

Cu gelozie pentru că doar aerul i-ar atinge fruntea și i-ar răsfira părul
cu fragilitatea care i se oglindește în ochi
cu forța ce o au mâinile unui nou născut
cu o fervoare mistică și pură
cu dor și acceptare
cu grijă și tăcere
cu timiditate
mocnit
cu durerea dorului și liniștea îngerească în care plutesc secundele cerșite veșniciei
cu sfințenia cu care îți spui ultima rugăciune
cu smerenia cu care intri într-un sanctuar
cu bunătate și curăție
cu împăcare și libertate
cu sacrificii și plecare din noi
cu tot ceea ce poate un suflet să dăruiască fără să ceară
fără să vrea
nimic în schimb.




© Luminița Amarie