De-aceea ei mai mor, ar spune unii...
Ei însă duc la ceruri un crâmpei.
Se-astâmpără apoi, prin galaxia
În care lege fac, scriu poezii,
Poeți-și duc la ceruri nebunia,
Poeții nu ne mor decât copii!
Din când în când, ne dau câte-o pedeapsă,
Trimit rafale, doruri și tristeți,
Și-n inimă sădesc câte-o sinapsă,
Oricum,am fi pustii fără poeți!
Când mor, sunt căutați, când sunt în viață -
Nu le dă nimeni locul cuvenit,
Poeții nu ne mor, ei curg din ceață,
Poetul - inocentul pedepsit.
© Luminița Amarie
