Șoaptă

Privirile slinoase cobor pe trupurile
Fecioarelor lipsite de roze
Arse de un soare schimbat parcă la față
Prea multe dezamăgiri poartă oamenii pe umeri
Pline de colbul verii
străzile orașului
Asemenea unui exod fără durere
Sec și dezghețat de o căldură haotică
Adierea unui vânt blând transformă curtea tatălui meu
În Raiul simplu
Dragostea mea, nu știu nimic de tine
Multe poeme au rămas neterminate
Multe gânduri suspendate în aerul acestui timp morbid
Sigur că mi-e dor de tine
Un dor proaspăt și viu
Precum apa izvoarelor de munte
Precum liniștea colibei de lemn
O ploaie de vară ar fi ca îndeplinirea unei ultime dorințe
Cu tine în gând
Cu pielea ta de lacrimi și de ceară
Știi,
am ascultat toate durerile
Femeile plângeau
Bărbații trădau rochiile albe cu ochii zburătăcind
Prin formele trecătoare - atât de trecătoare - ale cărnii
Toată singurătatea mi-am petrecut-o
Privind chiar și tristețea trucată
Pâinea costă mult
Vinul și-a rătăcit tămăduirea
Tămâia e acum doar ambient
Bunătatea au scos-o din suflete
Atârnă acum la porțile caselor părăsite
Unde pruncii alergau odată desculț
Cu îngerii în mâini
Sloganul zilei: Totul are preț
Dragul meu, mi-a mai rămas să-ți scriu
Și-mi spun în mine
Cu o crâncenă frică de zei
Că sunt singura femeie fericită
Încă ajung la noi fără să mint.

© Luminița Amarie