Uite că se întâmplă și cu mine
Eu care știu în adâncul meu că nimeni nu-mi poate curma liniștea
Eu care am trecut prin durerile cărnii și ale sufletului
Eu care simt că sunt dar nu mă regăsesc niciodată în același loc
Mi-e frică. Mi-e frică și frig. Mi-e moarte și nimic. Mi-e dureroasă singurătatea pentru care am renunțat mereu la tot.
Și atunci când mă doare, atunci când durerea fricii care mușcă din mine mă copleșește singura mea salvare
E scrisul, dar la nimic nu folosesc nici cuvintele uneori
Căci iată, și noi, cei care purtăm în noi culori,
pietre, flori ,noroi, nimic, tot
Și noi avem nevoie de o îmbrățișare
Să ni se spună "nu te teme, în noaptea asta voi stinge eu lumina, în noapte asta te țin în brațe eu, nu doar singurătatea".
Eu care am trecut prin durerile cărnii și ale sufletului
Eu care simt că sunt dar nu mă regăsesc niciodată în același loc
Mi-e frică. Mi-e frică și frig. Mi-e moarte și nimic. Mi-e dureroasă singurătatea pentru care am renunțat mereu la tot.
Și atunci când mă doare, atunci când durerea fricii care mușcă din mine mă copleșește singura mea salvare
E scrisul, dar la nimic nu folosesc nici cuvintele uneori
Căci iată, și noi, cei care purtăm în noi culori,
pietre, flori ,noroi, nimic, tot
Și noi avem nevoie de o îmbrățișare
Să ni se spună "nu te teme, în noaptea asta voi stinge eu lumina, în noapte asta te țin în brațe eu, nu doar singurătatea".
© Luminița Amarie
