Umbra dansului nopții

 

Străinule, sunt tristă, mi-s pașii obosiți,
Genunchii mei sunt arși, auzi-mă, te strig.
Atât de mult te chem, am umerii tociți,
Sunt goală fără tine, te vreau, mi-e greu și frig.

Privește-mi trupul stins, pustiu și fără glie,
Împacă-mi neputința, atinge-mă în somn,
Aprinde-mi tu la creștet o stea în păr, făclie,
Ajută-mă să mor, învață-mă s-adorm.

Hai, vino lângă mine, sunt umbra ce-ți vibrează,
Să nu mă lași să zbor decât prin pieptul tău.
Ești un străin din noapte, ce-n corpul meu pulsează,
Tot restul neputinței aruncă-l tu în hău.

Sărută-mi fruntea udă de ploi ce lăcrimează,
Pe sânii mei de crin se sting dureri de foc.
Străinule, hai,vino, azi gându-mi te veghează;
Doar tu mă mai asculți și-n mine îți ai loc.

Mi-e greu, nu mă lăsa, să mergi la brațul meu!
Vezi trupul meu acum, atât e de tăcut,
În noaptea asta sfântă îmi spune Dumnezeu
Că tu îmi ești totem făcut din grâu și lut.

Acum dacă te-apropii, invoc eternitatea.
La ruga mea cea sfântă, se-nchină ceața nopții,
În dansul nostru calm, ating divinitatea,
Când lumea-ntreagă doarme, noi scriem rostul sorții.

Străinule, sunt goală, mi-e corpul umbra mea,
Ia-mă în visul tău, sărută-mi părul blând,
Pe spate mâna ta, atingere de stea,
Nu mă lăsa aici, fii viața mea din gând.

Dansăm la umbra nopții, cu tine merg spre zări,
În brațe ia-mă tu, e noaptea nopții noastre.
Ia-mi trupul și colindă-l din el fă-ți mări și țări,
Apoi să adormim în negurile-albastre.

© Luminița Amarie